Fericire...

Bla, bla, bla...
Fericirea e un lucru marunt. O floare, o speranta sau eventual o ploaie de primavara. Poti sa te bucuri la fiecare adiere de vant. Poti sa te intristezi aproape la fel de repede(sau chiar mai repede). Poti sa visezi rauri de ciocolata sau poti sa trezesti pe jos cu tricoul ferfelita si plin de sange. Pana la urma toate astea sunt niste "simple" trairi care fac parte din peisajul mioritic(si aici ma gandesc la alternanta "deal-vale"). "Simplele" trairi sunt insa aproape tot ce avem noi. Reprezinta singurele inovatii umane care introduc notiunea de fericire. Si totusi, ne dorim mereu sa "traim"? Evident noua oamenilor ne plac doar momentele cand doar partea frumoasa a lucrurilor isi face aparitia. Si totusi daca am avea mereu bucurii nu am mai putea sa ne bucuram asa cum ar trebui. Momentele de fericire si momentele de tristete sunt momente complementare, nu momente opuse(la fel ca binele si raul, lumina si intunericul). In jocul numit viata("the totaly game") trairile puternice raman memorate printre sinapsele prafuite pana in ultimele clipe de viata. Acestea sunt adevarate momentele remarcabile din peripetia noastra teresta. Sunt experientele care ne ajuta pe viitor(sau nu), pe care le regretam sau de care ne amintim cu zambetul pana mai sus de urechi. Asa ca sfatul meu de sfarsit ar fii sa va bucurati cat mai mult la orice intamplare fericita si sa va bucurati cat mai mult la orice intamplare nefericita.
Sfarsit(desi niciodata nu se termina).