Amintiri din viitor

Hai sa luam un moment in timp(sa ii spunem t0) si sa hotaram ca de atunci nu ne mai pasa. Sa renuntam sa vrem ceva, sa nu ne mai facem planuri de viitor. Efectiv sa urmam primul gand care ne trece prin minte. Sa ne plimbam pe strazi si la intersectii sa dam cu moneda sa vedem in ce directie ne mai ducem. Sa ne urcam eventual in primul autobuz si sa mergem un numar aleator de statii. Sa zambim la fiecare copac verde care ne apare in fata. Sa ne asezam pe o banca in parc si sa fim cu mintea plecata departe. Sa visam frumos si neglijent. Sa radem strident si toti cei din jur sa se uite al noi. Sa ii privim nepasator si sa nu ne pese de celelalte fiinte umane. Sa privim cerul albastru si trufasi si sa ascultam ciripitul linistitor al pasarelelor. Am mai putea asculta City FM sau putina muzica psihedilica. Poate ca va incepe ploaia si o sa fim acoperiti de siroaiele reci si apasatoare. Sau poate se va intampla altceva. Ne vom aminti ca Chelsea a luat bataie la penaltyuri si vom strecura o injuratura printre buze. Vom gandi ca nimic nu ne poate clinti din loc, ca suntem invincibili si vom fredona "Nothing else matters". Vom sta pe marginea primului lac aparut in peisaj si vom urmarii valurile zbuciumate. Ne vom gandi ca nu avem teme sau proiecte de facut. Vom gandi ca traim in prezent. Vom gandi ca suntem fericiti. Si probabil vom avea dreptate.
Sfarsit(desi niciodata nu se termina).

Fericire...

Bla, bla, bla...
Fericirea e un lucru marunt. O floare, o speranta sau eventual o ploaie de primavara. Poti sa te bucuri la fiecare adiere de vant. Poti sa te intristezi aproape la fel de repede(sau chiar mai repede). Poti sa visezi rauri de ciocolata sau poti sa trezesti pe jos cu tricoul ferfelita si plin de sange. Pana la urma toate astea sunt niste "simple" trairi care fac parte din peisajul mioritic(si aici ma gandesc la alternanta "deal-vale"). "Simplele" trairi sunt insa aproape tot ce avem noi. Reprezinta singurele inovatii umane care introduc notiunea de fericire. Si totusi, ne dorim mereu sa "traim"? Evident noua oamenilor ne plac doar momentele cand doar partea frumoasa a lucrurilor isi face aparitia. Si totusi daca am avea mereu bucurii nu am mai putea sa ne bucuram asa cum ar trebui. Momentele de fericire si momentele de tristete sunt momente complementare, nu momente opuse(la fel ca binele si raul, lumina si intunericul). In jocul numit viata("the totaly game") trairile puternice raman memorate printre sinapsele prafuite pana in ultimele clipe de viata. Acestea sunt adevarate momentele remarcabile din peripetia noastra teresta. Sunt experientele care ne ajuta pe viitor(sau nu), pe care le regretam sau de care ne amintim cu zambetul pana mai sus de urechi. Asa ca sfatul meu de sfarsit ar fii sa va bucurati cat mai mult la orice intamplare fericita si sa va bucurati cat mai mult la orice intamplare nefericita.
Sfarsit(desi niciodata nu se termina).